Sari la conținut

Uzucapiune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Această pagină sau secțiune necesită o verificare.
De verificat: Actualizarea prevederilor conform Noului Cod Civil
Ștergeți eticheta numai după rezolvarea problemelor.

Uzucapiunea, prescripția achizitivă, este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege. Constituie împreună cu ocupațiunea, o probă absolută de dobândire a dreptului de proprietate.

Reglementare

[modificare | modificare sursă]

Uzucapiunea este strâns legată de problematica trecerii timpului. Din acest motiv, în ceea ce privește reglementarea sa, adesea sunt luate în considerare atât legile în vigoare, cât și cele anterioare, care au reglementat în perioada în care se aflau în vigoare problematica uzucapiunii, pentru a evita probleme legate de aplicarea în timp a legii.[1]

Domeniu de aplicare

[modificare | modificare sursă]

În dreptul român

[modificare | modificare sursă]

În dreptul român, uzucapiunea este reglementată în articolele 928-940 din actualul Cod Civil. Instituția prescripției extinctive, cu care se completează, este reglementată în articolele 2500-2544.[2] Articolele 930-934 privitoare la regimul uzucapiunii se aplică, conform Legii pentru punerea în aplicare a Codului Civil (71/2011), doar în cazurile în care posesia bunului a început după intrarea în vigoare a actualului Cod Civil.[1]

Feluri

[modificare | modificare sursă]

Noul Cod Civil nu mai prevede în mod expres uzucapiunea de 20 de ani, ci doar uzucapiunea extratabulară de 10 ani (art. 930) și uzucapiunea tabulară de 5 ani (art. 931).[3]

Uzucapiunea tabulară

[modificare | modificare sursă]

Uzucapiunea tabulară este reglementată de art. 27 din Legea nr. 115/1938, care dispune că, în ipoteza în care s-a înscris în cartea funciară un titlu nevalabil, drepturile reale nu vor putea fi dobândite prin uzucapiune, dacă dobânditorul a posedat cu bună credință bunul imobil asupra căruia poartă dreptul, pe o perioadă de 10 ani.

Condițiile cerute pentru uzucapiunea tabulară:

  • existența unui titlu nevalabil;
  • existența unei posesii utile, neviciate;
  • o posesie de cel puțin 10 ani din partea uzucapantului;
  • existența bunei-credințe a posesorului;

După împlinirea termenului de 10 ani, aparența tabulară va fi înlăturată prin punerea de acord cu starea de fapt.

Cu privire la uzucapiunea tabulară, unii autori sunt rezervați, apreciind că notarul are obligația de a verifica valabilitatea titlului.

Uzucapiunea extratabulară

Uzucapiunea extratabulară este reglementată de art. 930 din Noul Cod Civil și se referă la posesia utilă, continuă, publică și neîntreruptă timp de 10 ani, condiționată de înscrierea și menținerea în cartea funciară a cererii de uzucapiune înainte de intervenirea unei alte înscrieri.

Art. 930 alin. (1) Cod Civil „(1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă: a) proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, și-a încetat existenta; b) a fost înscrisă în cartea funciară declarația de renunțare la proprietate; c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciară.”

Practic, această formă de uzucapiune funcționează în condițiile în care dreptul nu este înscris și nici nu există un titlu formal, dar îi conferă posesorului o cale sigură de a-și consolida dreptul după un deceniu de posesie reală și publică.[4][5]Dispozițiile referitoare la uzucapiunea imobiliară extratabulară se aplică numai posesiilor care au început după data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, respectiv după data de 1 octombrie 2011.Pentru posesiile începute înainte de intrarea în vigoare a acestuia, se vor aplica dispozițiile Codului Civil de la 1864. Concret, dispozițiile Noului Cod Civil privitoare la uzucapiunea imobiliară  extratabulară se pot invoca începând cu octombrie 2021.[6][7]

Registrul funciar 2002

[modificare | modificare sursă]

Regulile pentru terenurile neînregistrate au rămas la fel ca înainte. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 6 alineatele 1-5 din LRA 2002, după zece ani posesorul advers are dreptul să se adreseze registratorului pentru a deveni noul proprietar înregistrat. Registratorul contactează apoi titularul înregistrat și îl notifică despre cerere. În cazul în care nu se lansează nici o procedură timp de doi ani pentru a evacua posesorul advers, numai atunci titlul de transfer al registratorului. Înainte de Actul din 2002, un proprietar de teren ar putea pur și simplu să-și piardă titlul fără să fie conștient de acesta sau notificat. Aceasta a fost regula pentru că a indicat că proprietarul nu a acordat suficientă atenție modului în care terenul a fost folosit de fapt și, prin urmare, fostul proprietar nu merita să îl păstreze. Înainte de 2002, timpul a fost văzut pentru a vindeca totul. Funcția de regulă a fost aceea de a asigura utilizarea eficientă a terenurilor.[8]

Sincronizare

[modificare | modificare sursă]

În ceea ce privește terenurile înregistrate, cererile de păstrare neprotejată încheiate înainte de 13 octombrie 2003 (data intrării în vigoare a Actului din 2002)[9] sunt reglementate de articolul 75 alineatul (1) și articolul 75 alineatul (2) din Actul privind înregistrarea funciară din 1925. Termenul de prescripție rămâne (12 ani), dar în locul titlului inițial al proprietarului, terenul fiind stins, proprietarul inițial deține terenul pe încredere pentru posesorul advers.[10] Proprietarul advers poate aplica apoi titularul nou al terenului.[11]

Pentru terenurile înregistrate, creanțele negative privind posesia după 13 octombrie 2003 urmează o altă procedură. În cazul în care terenul este înregistrat, posesorul advers poate de acum înainte să solicite înregistrarea ca proprietar după 10 ani [12] de posesie adversă, iar registrul funciar trebuie să notifice adevăratul proprietar al acestei cereri.[13] Acest lucru îi dă proprietarului o perioadă legală de timp [65 zile lucrătoare] pentru a se opune posesiei adverse, a obiectului cererii, pe motiv că nu a existat efectiv posesia de 10 ani necesară și / sau să servească un "contor -înștiințare". Dacă se primește o contra-notificare, atunci cererea nu reușește

  • ar fi neconceput din cauza unui echitabil prin estoppel ca titularul înregistrat să încerce să deposedeze squatterul și squatterul ar trebui în aceste circumstanțe să fie înregistrat ca proprietar sau
  • deținătorul este, din alte motive, îndreptățit să fie înregistrat ca proprietar sau
  • squatter-ul a fost în posesia adversă a terenurilor adiacente propriilor lor, sub convingerea greșită, dar rezonabilă, că acestea sunt proprietarul acestuia, linia exactă a limitei cu acest teren adiacent nu a fost determinată, iar averea la care se referă cererea era înregistrat mai mult de un an înainte de data cererii.

Începând cu septembrie 2012, ghemuirea într-o clădire rezidențială constituie o infracțiune, însă aceasta nu împiedică revendicarea titlului datorită posesiei adverse, chiar dacă reclamantul comite o infracțiune.[14][15]

Efecte

[modificare | modificare sursă]

Principalul efect al uzucapiunii este obținerea de către posesor al dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunului posedat. Efectul este retroactiv, uzucapantul fiind considerat proprietar din ziua în care și-a început posesia.

Drept de autor

[modificare | modificare sursă]

Unii cercetători au propus extinderea conceptului de posesie adversă asupra dreptului de proprietate intelectuală, în special pentru a concilia dreptul de proprietate intelectuală și dreptul antitrust[16] sau pentru a unifica legea dreptului de autor și dreptul proprietății[17].

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale. Ediția 4, editura C. H. Beck, București, 2021, p. 358.
  2. ^ V. Stoica, ibidem, p. 357.
  3. ^ Barry, The Legal Badger (). „Uzucapiune - ce înseamnă și care sunt actele necesare?”. Legal Badger. Accesat în . 
  4. ^ Juridice, Societatea de Stiinte (). „Uzucapiunea imobiliară în dreptul român: modalități de dobândire a proprietății”. JURIDICE.ro. Accesat în . 
  5. ^ Codul civil și Legea de punere în aplicare : Corespondenţa cu reglementările anterioare - Decizii ale Curţii Constituţionale - Recursuri în interesul legii - Hotărâri prealabile - Legislaţie conexă - Index alfabetic (ed. a 29-a, actualizată la 10 februarie 2025). Editura Hamangiu. . p. 220-223. 
  6. ^ geaninaDRIAN (). „Uzucapiunea sau cum sa devii proprietar | avocat DRIAN”. Accesat în . 
  7. ^ „Cât durează procesul de uzucapiune? Etapele și factorii care influențează durata”. . Accesat în . 
  8. ^ See generally JE Stake, 'The Uneasy Case for Adverse Possession' (2000–2001) 89 Georgetown Law Journal 2419.
  9. ^ Section 1 The Land Registration Act 2002 (Transitional Provisions) (No 2) Order 2003).
  10. ^ Section 75(1) Land Registration Act 1925.
  11. ^ Section 75(2) Land Registration Act 1925.
  12. ^ Schedule 6 Paragraph 1 Land Registration Act 2002.
  13. ^ Schedule 6 Paragraph 2 Land Registration Act 2002.
  14. ^ Blake, Joseph (31 august 2012). "Criminalising squatting hurts the poor and benefits the rich". The Guardian.
  15. ^ "Legal Aid, Sentencing and Punishment of Offenders Act 2012". The National Archives.
  16. ^ Constance E. Bagley and Gavin Clarkson, "Adverse Possession for Intellectual Property: Adapting an Ancient Concept to Resolve Conflicts between Antitrust and Intellectual Property Laws in the Information Age" Harvard Journal of Law & Technology 16:2 (Spring 2003) full text.
  17. ^ Michael James Arrett, "Adverse Possession of Copyright: A Proposal to Complete Copyright's Unification with Property Law", Journal of Corporation Law 31:1 (October 2005) abstract; full text (pay).

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Uzucapiune&oldid=17254451