Sari la conținut

Impozitare diferențiată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Impozit progresiv)
O caricatură a lui William Pitt cel Tânăr colectând impozitul pe venit nou introdus.
Un editor a propus înlocuirea titlului acestei pagini. S-a sugerat că este mai potrivit titlul Impozit progresiv.
Puteți redenumi pagina de aici.

Un impozit progresiv este un impozit în care cota de impozitare crește pe măsură ce baza impozabilă crește. Termenul progresiv se referă la modul în care cota de impozitare avansează de la mic la mare, având ca rezultat faptul că cota medie de impozitare a unui contribuabil este mai mică decât cota sa marginală de impozitare. Termenul poate fi aplicat atât unor impozite individuale, cât și unui sistem fiscal în ansamblu. Impozitele progresive sunt introduse pentru a reduce povara fiscală asupra persoanelor cu o capacitate de plată mai redusă, transferând treptat această povară către cei cu o capacitate de plată mai mare. Opusul unui impozit progresiv este un impozit regresiv, precum TVA, unde persoanele cu venituri mici plătesc o proporție mai mare din venit comparativ cu persoanele cu venituri mari (de exemplu, cheltuielile pentru alimente de bază variază puțin în funcție de venit, astfel încât cei săraci plătesc proporțional similar cu cei bogați, deși aceștia din urmă au venituri mult mai mari).[1][2][3]

Printre măsurile cu efect progresiv se numără:

Impozitarea progresivă este sugerată adesea ca o modalitate de a reduce problemele sociale asociate cu inegalitatea mai mare a veniturilor deoarece structura fiscală reduce inegalitatea, totuși economiștii nu sunt de acord cu privire la efectele economice și pe termen lung ale politicii fiscale. Un studiu sugerează că impozitarea progresivă este asociată pozitiv cu bunăstarea subiectivă, în timp ce cotele generale de impozitare și cheltuielile guvernamentale nu sunt.[5][6][7]

Praguri de impozitare

[modificare | modificare sursă]

Conceptul pe baza căruia s-a construit cota diferențiată implică impozitarea progresivă a veniturilor, în funcție de anumite praguri. Acest lucru înseamnă că veniturile obținute se încadrează între anumite puncte diferențiatoare și sunt impozitate la un anumit nivel.

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Ideologia taxei diferențiate, cunoscută sub titulatura de „taxă progresivă”, a beneficiat de susținere din partea unor nume mari din economie și politologie, cum sunt Adam Smith[8] sau Karl Marx[9]. De asemenea, în Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului elaborată la 26 august 1789[10] se regăsește ideea conform căreia o contribuție comună este esențială pentru menținerea administrației publice și a echilibrului social. Aceasta va fi raportată în mod echitabil fiecărui cetățean, în funcție de veniturile fiecăruia.

Mai târziu, ideea impozitului progresiv a apărut în programul politic al Manifestului Partidului Comunist din 1848[11] (punctul 10, paragraful 2) și s-a materializat ca una dintre măsurile de tranziție către comunism. În a doua jumătate a secolului XIX a început să se aplice și în SUA, ulterior răspândindu-se în statele vest-europene.

Argumente pro

[modificare | modificare sursă]
  • Impozitarea diferențiată reprezintă o soluție pentru guvernele cu probleme în bugetare, întrucât, prin ea, se eficientizează numărul de taxe care pot fi colectate, odată cu scăderea nemulțumirilor sociale.
  • Conform teoriei economice denumită Teoria predispoziției marginale spre consum, odată ce veniturile cresc, oamenii tind să nu mai consume atât de mult, drept urmare predispoziția spre consum încetează să crească sau stagnează. Pentru a stabiliza economia și a obține acel echilibru optim, prosperitatea marginală trebuie să se dezvolte. Astfel, o soluție viabilă este dată de taxarea diferențiată.
  • De asemenea, o altă teorie economică demonstrează că oamenii cu venituri mai mari se bucură mai mult de venitul discreționar, drept urmare pot plăti taxe mai mari. În acest sens se argumentează că unei persoane căreia îi este greu să trăiască decent îi va fi mai greu să plătească unele taxe, fără a avea de suferit, în timp ce oamenii care câștigă mult mai mult pot plăti mai multe impozite.
  • Impozitarea diferențiată duce la diminuarea inegalităților financiare, ceea ce implică mai multe beneficii sociale. În acest sens, Richard Wilkinson susține că, pe măsură ce societatea este inegalitară, oamenii din clasele mijlocii sau inferioare sunt expuși la un stil de viață precar: sunt mai puțini sănătoși, se implică foarte puțin sau deloc în societate și viață comunitară, sunt predispuși la obezitate și acte de violență domestice.
  • Sistemul face viabilă varianta unui TVA diferențiat, mai mic pentru produsele de bază și mai mare pentru produsele de lux. Astfel, persoanele cu venituri mai mici primesc un sprijin în achiziționarea produselor de consum necesare unui trai decent.
  • În același timp, impozitarea diferențiată permite un sprijin mai mare pentru cetățenii cu pensii mai mici, deoarece sistemul progresiv reduce presiunea fiscală și, ca atare, astfel de venituri nu mai sunt atât de afectate.

Argumente contra

[modificare | modificare sursă]
  • Sistemul progresiv nu se justifică în cazul celor care ar trebui să plătească impozite mari, întrucât aceștia au la dispoziție și mijloace corespunzătoare de eludare. Astfel, impozitarea diferențiată presupune un sistem administrativ financiar diferit și complex prin care se încurajează, inevitabil, birocrația.
  • Impozitarea diferențiată duce la eliminarea investițiilor de capital în favoarea bunurilor de consum. Aceasta deoarece persoanele cu venituri peste medie se orientează către investițiile de capital, în timp ce persoanele din clasele inferioare, cu venituri foarte mari, se manifestă către bunurile de consum.
  • De asemenea, impozitele progresive foarte mari pot încuraja fenomenul de emigrare, din cauza nealinierii la cerințele pieții internaționale. În acest fel, se pot externaliza anumite servicii, pentru ca oamenii să nu mai fie nevoiți să plătească atât de multe taxe și să parcurgă tot procesul birocratic.
  • Unele studii pun în lumină faptul că taxarea progresivă nu duce, de fapt, la diminuarea inegalităților financiare[12].
  • De asemenea, există argumente aduse de gânditori liberali sau libertarieni (în frunte cu James A. Dorn) care susțin că impozitarea diferențiată încalcă egalitatea în fața legii[13].

Impozitarea în România

[modificare | modificare sursă]

2000-2004 (Guvernarea PSD): în România se implementează impozitarea diferențiată, cu 5 praguri de venit impozabil: 18%, 23%, 28%, 34% si 40%. Veniturile mici sunt neimpozitate. Ulterior, în anul 2010, PSD, partid parlamentar de opozitie, revine cu un plan de redresare economică, bazat pe introducerea impozitării progresive în sistemul românesc de impozitare. 2004- 2010 (Guvernarea PNL-PD, până în 2006, schema fiind continuată până în prezent și de următoarele guvernari, PNL, PDL-PSD și PDL-UNPR-UDMR): Toate veniturile personale sunt impozitate cu 16%, prin intermediul sistemului cotei unice de impozitare[14].

În 2025, fostul ministru Adrian Câciu a descris reformele economice ale guvernului Ilie Bolojan drept impozitare regresivă, ironizând faptul că acestea afectează în principal pe cei cu venituri mici și medii, respectiv pe micii antreprenori.[15]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ James, Simon (). A Dictionary of Taxation. Northampton, Massachusetts: Edgar Elgar. 
  2. ^ Schaefer, Jeffrey M. (septembrie 1969). „Clothing Exemptions and Sales Tax Regressivity”. The American Economic Review. 59 (4). Part 1, pp. 596–599. JSTOR 1813222. 
  3. ^ Hyman, David M. (). Public Finance: A Contemporary Application of Theory to Policy (ed. 3rd). Chicago, Illinois: Dryden Press. 
  4. ^ Suits, Daniel B. (septembrie 1977). „Measurement of Tax Progressivity”. American Economic Review. 67 (4): 747–752. JSTOR 1813408. 
  5. ^ Piketty, Thomas; Saez, Emmanuel (). „Income Inequality in the United States, 1913–1998” (PDF). Quarterly Journal of Economics (ed. 1st). CXVIII. 
  6. ^ Arnold, Jens (). „Do Tax Structures Affect Aggregate Economic Growth? Empirical Evidence From A Panel of OECD Countries”. OECD. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Becker, Gary S.; Murphy, Kevin M. (mai 2007). „The Upside of Income Inequality”. American Enterprise Institute. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Adam Smith, Avuția națiunilor: cercetare asupra naturii și cauzelor ei, Chișinău, Editura Universitas, 1992
  9. ^ Karl Marx, Capitalul: critica economiei politice, București, Editura Politică, 1955-1960
  10. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Karl Marx și Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist"
  12. ^ „„David A. Hartman, Does Progressive Taxation Redistribute Income?"” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  13. ^ „James A. Dorn (1996-09-13). "Ending Tax Socialism". Cato Institute"
  14. ^ Cota unică a fost propusă de către doi economiști americani, Hall și Rabushka, la începutul anilor 80. Aceștia au dorit să înlocuiască sistemul fiscal progresiv cu o singură cotă pentru toate veniturile, aplicată o singură dată, pentru a rezolva problema nedeclarării veniturilor din afaceri (peste 50%).
  15. ^ Alina Popescu (), Adrian Câciu critică măsurile anunțate de Ilie Bolojan: „Introduc România într-o criză profundă, pentru că sunt gândite eronat”, www.digi24.ro 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Impozitare_diferențiată&oldid=17297328