Sari la conținut

Drog

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Plantă de cânepă

Drog este un termen folosit pentru a desemna substanțe naturale sau sintetice care, prin proprietățile lor chimice, pot modifica funcționarea sistemului nervos central, influențând percepția, dispoziția, cogniția, conștiința ori comportamentul. În uzul cotidian, termenul este asociat în special cu substanțele psihoactive (adesea cele reglementate sau ilegale); în sens științific mai larg, un drog este orice substanță solidă, lichidă sau gazoasă care, odată administrată unui organism viu, produce modificări fiziologice ori psihice.

Unele droguri pot produce toleranță și/sau dependență în urma consumului repetat; potențialul variază semnificativ între clase și substanțe. Impactul asupra sănătății depinde de doză, frecvență, calea de administrare și contextul utilizării.

Termeni precum „medicament”, „substanță psihoactivă”, „psihotrop”, „stupefiant” sau „narcotic” sunt folosiți uneori interschimbabil, dar au sensuri diferite în contexte medicale, juridice sau sociale: medicamentul desemnează un drog folosit terapeutic, în timp ce „stupefiant” și „narcotic” sunt categorii juridice pentru substanțe supuse regimurilor de control; „psihoactiv/psihotrop” descrie efecte asupra funcțiilor mentale, fără a implica în mod necesar o judecată de legalitate sau risc.

În dicționarele românești mai vechi, termenul drog desemna în principal materii prime folosite la prepararea produselor farmaceutice.[1][2] Edițiile DEX ulterioare (1998, 2009) au extins definiția, incluzând explicit sensul de „stupefiant”.[3][4]

Potrivit OMS, drogurile psihoactive sunt substanțe care, atunci când sunt ingerate sau administrate, pot influența percepția, cogniția, dispoziția și emoțiile.[5]

Pe lângă utilizările medicale și recreaționale, unele substanțe psihoactive sunt investigate sau folosite în scopuri psihonautice, pentru explorarea conștiinței și a proceselor mentale, de obicei în cadre controlate.

Etimologie

[modificare | modificare sursă]

Românescul drog provine din francezul drogue. Etimologia franceză este atribuită, de cele mai multe ori, neerlandezei mijlocii droog („uscat”), inițial în expresia droge vate („butoaie uscate”), folosită pentru a desemna mărfuri uscate precum mirodeniile și plantele medicinale.[6][7]

Scurt istoric

[modificare | modificare sursă]
Antichitate și epoci premoderne
Din cele mai vechi timpuri, oameni și comunități au folosit substanțe cu efecte psihoactive în contexte ritualice, religioase sau terapeutice, dar și recreativ. Sumerienii și alte culturi din Mesopotamia cunoșteau opiul din macul de opiu; unele surse indică utilizări timpurii încă din mileniul al IV-lea î.Hr., deși o parte a dovezilor timpurii rămâne disputată.[8][9] În Mesoamerica, anumite ciuperci care conțin psilocibină au avut întrebuințări sacre la azteci și alte populații indigene („teonanácatl”).[10][11] În spațiul creștinismului european, vinul are rol ritual în Euharistie, ceea ce a contribuit la acceptarea socială a alcoolului/etanolului în multe societăți.[12] În exegeza biblică modernă există și ipoteza că termenul ebraic „kaneh bosem” ar desemna canabisul; această interpretare a fost propusă de Sula Benet și rămâne discutată.[13]
Secolele XIX-XX - globalizare, control și propagandă
Comerțul colonial cu opiu a modelat geopolitica secolului al XIX-lea (de ex., Războaiele Opiului).[14] În SUA, anii 1930 au adus campanii oficiale și media împotriva canabisului (de ex., filmul Reefer Madness, relansat ulterior ca piesă de propagandă cu tentă senzaționalistă), pe fondul eforturilor Biroului Federal al Narcoticelor și al legislației din 1937.[15] Propaganda descria consumatorii implicați în „orgii bizare”, violențe și degradare morală, contribuind la panică socială. Istoricii au arătat ulterior că această campanie a avut atât motivații rasiale (stigmatizarea comunităților afro-americane și mexicane), cât și economice (interesele industriei hârtiei și textilelor concurate de cânepă). În 1942, SUA au produs filmul Hemp for Victory pentru a promova cânepa industrială în efortul de război, ilustrând utilizări economice distincte de cele recreative/medicale.[16] După 1945, în contextul Războiului Rece, SUA și aliații au promovat extinderea regimului de control la nivel global prin ONU. Convenția unică asupra stupefiantelor (1961) a consolidat controlul asupra opiaceelor, cocainei și canabisului, iar convențiile din 1971 și 1988 au extins regimul la substanțe psihotrope și trafic. România, ca și alte state socialiste, a aderat la aceste convenții. După 1971, administrația Nixon a lansat politica numită ulterior „Războiul împotriva drogurilor”, dublând măsurile penale cu programe de tratament, dar și cu extinderea instrumentelor de control internațional.[17] Comisia guvernamentală Shafer a recomandat în 1972 decriminalizarea posesiei de canabis în SUA, dar concluziile sale nu au fost adoptate la acel moment.[18]
Sistemul internațional și evoluțiile recente
În secolul XX s-a consolidat arhitectura convențiilor ONU (1961, 1971, 1988) care a fost apoi implementată în legislațiile naționale, inclusiv în România.[19] Criticile ulterioare au vizat efectele neintenționate ale politicilor exclusiv punitive și diferențele de tratament între substanțe și grupuri sociale; literatura de specialitate și rapoarte ONU au documentat aceste tensiuni.[20] În 2 decembrie 2020, Comisia ONU pentru Stupefiante (CND) a acceptat recomandarea OMS de a elimina „canabisul și rășina de canabis” din Anexa IV a Convenției Unice din 1961 (categoria pentru substanțe „în mod deosebit nocive și cu beneficii terapeutice minime), menținându-le totuși în Anexa I; reclasificarea facilitează cercetarea și recunoaște utilizări medicale, fără a liberaliza automat regimurile naționale.[21][22]

Clasificare după mecanism de acțiune

[modificare | modificare sursă]

Drogurile psihoactive își exercită efectele prin interacțiuni cu neurotransmițători, receptori și alte componente neurochimice ale sistemului nervos, ceea ce poate modifica percepția, dispoziția, cogniția sau nivelul de conștiință. Magnitudinea și natura acestor efecte depind de caracteristicile substanței și de factorii biologici și contextuali ai utilizatorului.

Țintă neurochimică Mecanism / clasă (simplificat) Exemple uzuale
GABA Modulatori pozitivi GABA_A (benzodiazepine, Z-drugs); depresor SNC Diazepam, Alprazolam, Clonazepam, Zolpidem, Etanol
GABA Agoniști/agon. parțiali (GABA_B și GABA_A directe) GHB, Muscimol
Glutamat / Receptor NMDA Antagoniști NMDA (disociative) Ketamină, DXM, PCP, Protoxid de azot
Serotonină Agoniști / agoniști parțiali 5-HT2A (psihedelice clasice) LSD, Psilocibină, DMT, 5-MeO-DMT, 2C-B
Derivați NBOMe (agoniști 5-HT2A de mare potență) 25I-NBOMe, 25C-NBOMe
ISRS Fluoxetină, Sertralină, Citalopram
ISRSN Venlafaxină, Duloxetină
Agenți eliberatori de 5-HT (entactogene) MDMA, 6-APB
Modulatori SERT/PDE4 de origine vegetală Kanna (mesembrină, mesembrenonă)
Psihedelice atipice cu acțiune complexă Ibogaină, Tabernanthalog
Dopamină / Norepinefrină Stimulente (eliberare ↑ / recaptare ↓) Amfetamină, Metamfetamină, Metilfenidat, Cocaină, Mefedronă
NDRI Bupropion
Agoniști D2/D3 (terapie Parkinson/RLS) Pramipexol, Ropinirol
Antagoniști D2 / antipsihotice (clasice și atipice) Haloperidol, Risperidonă, Olanzapină, Quetiapină
Receptori opioizi Agoniști μ-opioid (analgezice/euforizante) Morfină, Codeină, Tramadol, Fentanil, Heroină
Receptori opioizi Antagoniști μ-opioid (antidot) Naloxonă
Receptori opioizi Agoniști κ-opioid (KOR) Salvinorină A
Receptori opioizi Agoniști μ-opioid atipici Kratom (mitraginină, 7-hidroximitraginină)
Receptori canabinoizi Agoniști CB1/CB2; modulatori (fitocanabinoizi și derivați) THC, HHC, CBN
Receptori canabinoizi Agoniști CB1/CB2 sintetici (cannabinoizi de tip „Spice”) JWH-210, MDMB-4en-PINACA, 5F-ADB
Receptori canabinoizi Antagoniști / agoniști inversi CB1/CB2 (antidoturi potențiale) CBD, Rimonabant, Taranabant
Acetilcolină Agoniști nicotinici / antagoniști muscarinici Nicotină; Scopolamină
Histamină Antagoniști H1 (sedativi uzuali, OTC) Difenhidramină, Dimenhidrinat, Doxilamină
Adenozină Antagoniști ai receptorilor de adenozină (metilxantine) Cafeină, Teobromină
Canale Ca2+ (α2δ) Modulatori ai subunității α2δ (antiepileptice/anxiolitice) Gabapentină, Pregabalină
Droguri psihoactive: 1.cocaină, 2.crack, 3.metilfenidat (Ritalin), 4.efedrină, 5.MDMA (Ecstasy), 6.mescalină, 7.LSD, 8.psilocibină, 9.salvia divinorum, 10.difenhidramină, 11.amanita muscaria, 12.Tylenol (Paracetamol), 13.codeină, 14.tutun, 15.bupropionă, 16.cannabis, 17.hașiș

Notă: Anumite substanțe chimice toxice utilizate industrial (de exemplu Acetonă, Toluen, vapori de Benzină, propulsori precum Butan și Propan) pot fi uneori inhalate abuziv pentru efecte psihotrope tranzitorii. Acestea nu sunt, de regulă, încadrate ca „droguri” în sens farmacologic, iar utilizarea lor recreativă este rară și asociată cu riscuri semnificative.

În afara mecanismelor farmacologice prezentate mai sus, drogurile mai pot fi clasificate și după alte criterii: după origine (naturale, de semisinteză, sintetice), după statut juridic (substanțe permise versus controlate) sau după calea de administrare (ingestie, fumat, prizare, inhalare, injectare, masticare).

Convenții internaționale

[modificare | modificare sursă]
  • Reclasificarea canabisului de către CND (2020): „canabisul și rășina de canabis” au fost eliminate din Anexa IV a Convenției din 1961 (categoria pentru substanțe „în mod deosebit nocive și cu beneficii terapeutice minime”), dar rămân în Anexa I; această decizie recunoaște valoarea medicală și facilitează cercetarea, fără a liberaliza automat regimurile naționale.[26][27]

Legislație și instituții în România

[modificare | modificare sursă]
  • Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
  • Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope.
  • Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative speciale - introdusă în contextul fenomenului „etnobotanice”.
  • Alte acte normative conexe, ex. Legea nr. 381/2004.

Instituții: din 2024-2025, atribuțiile naționale în domeniu sunt gestionate de Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor.[28]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „drog, DLRLC (1955–1957)”. dexonline.ro. Accesat în . 
  2. ^ „drog, DN (1986)”. dexonline.ro. Accesat în . 
  3. ^ „drog, DEX 1998”. dexonline.ro. Accesat în . 
  4. ^ „drog, DEX 2009”. dexonline.ro. Accesat în . 
  5. ^ „Drugs (psychoactive)”. World Health Organization (în engleză). Accesat în . 
  6. ^ „Étymologie de drogue”. Centre National de Ressources Textuelles et Lexicales (în franceză). Accesat în . 
  7. ^ „droge în etymologiebank.nl”. Etymologiebank (în neerlandeză). Accesat în . 
  8. ^ „Opium — drug, physiological actions & history”. Encyclopaedia Britannica. Accesat în . 
  9. ^ „History of drug use in religion”. Encyclopaedia Britannica. Accesat în . 
  10. ^ „Psilocybin mushroom — description, species, uses”. Encyclopaedia Britannica. Accesat în . 
  11. ^ Carod-Artal, F.J. (). „Hallucinogenic drugs in pre-Columbian Mesoamerican cultures”. Neurología (English Edition). 30 (1): 42–49. doi:10.1016/j.nrleng.2013.04.002. 
  12. ^ „Eucharist”. Encyclopaedia Britannica. Accesat în . 
  13. ^ Benet, Sula (). Vera Rubin (ed.), ed. Early Diffusion and Folk Uses of Hemp. Mouton. pp. 39–49. 
  14. ^ „Opium trade”. Encyclopaedia Britannica. Accesat în . 
  15. ^ „Reefer Madness (public domain note)”. Public Domain Movie. Accesat în . 
  16. ^ „USDA film "Hemp for Victory" (1942)”. U.S. National Archives (via GetArchive). Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  17. ^ „Special Message to the Congress on Drug Abuse Prevention and Control (17 iunie 1971)”. The American Presidency Project. Accesat în . 
  18. ^ „Marihuana: A Signal of Misunderstanding (1972)”. Internet Archive. Accesat în . 
  19. ^ „International Drug Control Conventions”. UNODC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „A Century of International Drug Control (extins din WDR 2008)” (PDF). UNODC. Accesat în . 
  21. ^ „Press Statement – CND voting (2 Dec 2020)” (PDF). UNODC. Accesat în . 
  22. ^ „UN Commission reclassifies cannabis to recognize therapeutic uses”. WHO. . Accesat în . 
  23. ^ „International Drug Control Conventions”. UNODC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „International Drug Control Conventions”. UNODC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „International Drug Control Conventions”. UNODC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ „Press Statement – CND voting (2 Dec 2020)” (PDF). UNODC. Accesat în . 
  27. ^ „UN Commission reclassifies cannabis to recognize therapeutic uses”. WHO. . Accesat în . 
  28. ^ „Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor”. mai.gov.ro. Accesat în . [nefuncțională – arhivă]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, Polirom, Iași, 2010

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de drog
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Drog&oldid=17516028