Don't Hug Me I'm Scared
| Don't Hug Me I'm Scared | |
 Posterul oficial | |
| Gen | Teatru de marionete Umor suprarealist Comedie de groază Musical |
|---|---|
| Creator(i) | Rebecca Sloan Joseph Pelling |
| Scenarist(i) | Becky Sloan Joseph Pelling Hugo Donkin (2014) Baker Terry |
| Regizor(i) | Rebecca Sloan Joseph Pelling |
| Actori | Baker Terry Joseph Pelling Rebecca Sloan |
| Compozitor temă muzicală | Joseph Pelling |
| Țară de origine | Regatul Unit |
| Nr. de episoade | 6 |
| Producție | |
| Producător(i) executiv(i) | James Stevenson Bretton (2014–present) Becky Sloan (2014–present) Joseph Pelling (2014–present) Thomas Ridgewell (2014) |
| Producător(i) | Benjamin Lole (2014–16) Hugo Donkin (2014–16) |
| Difuzare | |
| Canal original | YouTube Vimeo Channel 4 |
Modifică date / text  | |
Don't Hug Me I'm Scared (stilizat ca Don't Hug Me .I'm Scared și adesea prescurtat în DHMIS, în traducere Nu Mă Îmbrățișa Sunt Speriat) este un serial online muzical de comedie suprarealistă horror creată de regizorii britanici Becky Sloan și Joseph Pelling. Serialul e compus din șase episoade, lansate în perioada 29 iulie 2011 - 19 iunie 2016 prin intermediul site-ului artiștilor, YouTube, și Vimeo.[1] Serialul combină segmente în live action, teatru de marionete, animație tradițională și animație 3D (cunoscută și ca animație CGI).
Fiecare episod începe ca un serial tipic pentru copii, format din marionete antropomorfe asemănătoare cu cele prezentate în Sesame Street și alte programe populare de televiziune pentru copii. Serialul parodiază aceste programe prin contrastarea acestui mediu copilăros, colorat cu locuitorilor săi, prin teme tulburătoare; fiecare episod prezintă o întorsătură (un plot twist) suprarealistă în climax, incluzând conținut psihedelic și imagini care implică violență grafică și groază psihologică. Cele șase episoade explorează și discută subiectele creativității, timpului, iubirii, tehnologiei, dietei și viselor.
La 7 iulie 2020, creatorul Becky Sloan a anunțat că DHMIS să fie difuzat pe Channel 4 ca un serial TV în viitor.[2]
Povestea
Fiecare episod e axat pe trei personaje: un umanoid galben copilăros, cu păr albastru și salopetă, o rață verde antropomorfă, cu o haină în carouri și un umanoid roșu, cu un cap asemănător cu un mop. Nu au denumiri explicite în cadrul serialului, dar sunt denumiți adesea Yellow Guy (Tipul Galben), Duck (Rățoiul), și Red Guy (Tipul Roșu). Tatăl lui Yellow Guy, Roy, apare și el ocazional.[3] De obicei, într-un episod, cele trei personaje principale întâlnesc unul sau mai multe personaje antropomorfe, asemănătoare cu niște învățători, care încep un număr muzical legat de un concept de bază al vieții de zi cu zi cu o melodie optimistă asemănătoare cu cântecele de copii. Pe măsură ce fiecare cântec progresează, devine evident că moralul sau mesajul este absurd sau se contrazice și că personajul „învățător” are motive ascunse sau sinistre. Punctul culminant al fiecărui episod implică de obicei un element de șoc, fiind folosită violență grafică sau a alte teme tulburătoare. Mai târziu în serial, personajele încep să pună la îndoială natura realității lor și mesajele bizare ale personajelor învățători.
Producția
Sloan și Pelling s-au întâlnit în timp ce studiau arte plastice și respectiv animație la Universitatea Kingston, unde au început THIS IS IT Collective împreună cu câțiva prieteni.[4] Au produs primul episod din Don't Hug Me I'm Scared în timpul lor liber, fără buget. Când au început proiectul și-au imaginat transformarea într-un serial, dar inițial au renunțat la idee după terminarea primului episod. După ce scurtmetrajul a câștigat popularitate, au decis să regândească la această idee.[5] Random Acts de la Channel 4 a comandat al doilea episod. Serialul a atras curând comanditari mainstream; cu toate astea, Sloan și Pelling au refuzat aceste oferte pentru că „au vrut să îl păstreze destul de ciudat”, declarând și că „avem libertatea de a face exact ceea ce ne-am dorit”.[6]
În mai 2013, Sloan și Pelling au anunțat că vor începe o campanie de strângere de fonduri Kickstarter ca să mai realizeze patru sau mai multe episoade suplimentare, unul la fiecare trei luni, începând din septembrie 2014. Au încărcat imagini de calitate scăzută ale camerelor cu personajele luate ostatice și ținute pentru răscumpărare.[7] Un băiat american de 12 ani a încercat să folosească informațiile unor carduri de credit hackuite ca să doneze 35.000 de lire sterline campaniei, dar a fost prins și aceste fonduri au fost aruncate.[8] Obiectivul lor Kick-Starter, de 96.000 de lire, a fost atins pe 19 iunie 2014 și, în total, s-au strâns 104.935 de lire.[7] YouTuber-ul TomSka a devenit producător executiv al serialului după ce a donat 5.000 de lire sterline Kick-starter-ului.[9]
În ianuarie 2016, Sloan și Pelling au colaborat cu Lazy Oaf pentru a lansa o linie de îmbrăcăminte bazată pe personajele și temele serialului.[10]
- ^ Sloan, Becky; Pelling, Joseph (). „Awards. Festivals. Talks”. Becky & Joe's Art..
- ^ „Latest Young Audiences Content Fund production slate announced” (în engleză). British Film Institute. Accesat în .
- ^ „Don't Hug Me I'm Scared: the puppets who sing, dance and eat raw meat”. the Guardian. .
- ^ Dazed (). „Becky&Joe are this week's Dazed Visionaries”. Dazed. Accesat în .
- ^ Boult, Adam (). „Don't Hug Me I'm Scared: Interview with creators Becky & Joe”. Metro News. Accesat în .
- ^ Coldwell, Will (). „Don't Hug Me I'm Scared: the puppets who sing, dance and eat raw meat”. The Guardian. Accesat în .
- ^ a b „Don't Hug Me I'm Scared : The Series by Becky and Joe”. Kickstarter. . Accesat în .
- ^ DiGangi, Christine (). „12-Year-Old Used Stolen Credit Cards to Fund Puppet Show”. Credit.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „TomSka pledges £5K to Don't Hug Me I'm Scared series”.
- ^ Shin, Nara (). „Don't Hug Me I'm Scared + Lazy Oaf”. Cool Hunting. Accesat în .