Sari la conținut

Ganoderma applanatum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ganoderma applanatum
Băcălie de fag, babiță
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Polyporales
Familie: Ganodermataceae
Gen: Ganoderma
Specie: G. applanatum
Nume binomial
Ganoderma applanatum
(Pers.) Pat. (1887)
Sinonime
  • Boletus applanatus Pers. (1801)
  • Polyporus applanatus (Pers.) Wallr. (1833)
  • Polyporus vegetus (Pers.) Fr. (1838)
  • Fomes applanatus (Pers.) Fr. (1849)
  • Polyporus incrassatus (Miles Joseph Berkeley

Ganoderma applanatum (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Narcisse Théophile Patouillard, 1887),[1] numit în popor băcălie de fag sau babiță,[2] este o ciupercă necomestibilă saprofită, mai rar parazitară din încrengătura Basidiomycota în familia Ganodermataceae și de genul Ganoderma. Ea se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe trunchiuri aflați în putrefacție respectiv copaci vii prin păduri de foioase, parcuri și grădini mai ales pe fagi, mai rar și pe castani sălbatici sau paltini de munte. Specia este ca parazit o dăunătoare de lemn, producând o distrugere frapantă și pricinuind pagube. Buretele se poate găsi foarte des și peste tot anul.[3][4]

Descriere

  • Corpul fructifer:
  • Tuburile:
  • Piciorul: Tija lipsește la această specie.
  • Carnea:[3][4][5]

Confuzii

Specii asemănătoare

Valorificare

Din cauza tramei lemnoase, Ganoderma applanatum nu este comestibilă.

În medicina tradițională chineză brățara artistului este folosită ca ciupercă medicinală. Ingredientele active sunt în primul rând triterpenoidele și acizii ganoderici conținute. Buretele se prescrie pulverizat sau în formă de extract. Se presupune că eficacitatea se realizează doar după o perioadă lungă de ingerare. Gama de aplicații este foarte largă, de la protecția împotriva răcelilor până la efecte anticarcinogene. În Uniunea Europeană, tratamentul nu este recunoscut, pentru că efectul nu se poate dovedi științific.[6]

Note

  1. ^ Index Fugorum
  2. ^ Dex.RO online
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 556-557, ISBN 3-405-12116-7
  4. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 538-539, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 494-495, ISBN 88-85013-37-6
  6. ^ 123 Pilze

Bibiliografie

  • (Marcel) Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4</ref>
  • Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica”, vol. XXI, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932
  • Bruno Cetto vol. … (vezi sus)
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4

Legături externe