Zum Inhalt springen

Miron Constantinescu

aus Wikipedia, der freien Enzyklopädie
Dies ist eine alte Version dieser Seite, zuletzt bearbeitet am 21. Juni 2015 um 10:48 Uhr durch Marcus.palapar (Diskussion | Beiträge). Sie kann sich erheblich von der aktuellen Version unterscheiden.

Miron Constantinescu (* 13. Dezember 1917 in Chișinău; † 18. Juli 1974) war ein rumänischer Soziologe, Hochschullehrer und Politiker der Rumänischen Kommunistischen Partei PMR (Partidul Muncitoresc Român) und ab 1965 PCR (Partidul Comunist Român), der unter anderem zwischen 1945 und 1957 Mitglied des Politbüros des Zentralkomitees (ZK) sowie von 1952 bis 1954 sowie erneut zwischen 1972 und 1974 Sekretär des ZK war.

Leben

Soziologie, Verhaftung und Journalist

Constantinescu begann nachdem Besuch des Gymnasiums in Arad ein Studium der Soziologie an der Universität Bukarest, das er 1938 abschloss. Während des Studiums trat er 1935 der Union junger Kommunisten UTCdR (Uniunea Tineretului Comunist din România) bei und wurde 1936 Mitglied der damaligen Kommunistischen Partei PCR (Partidul Comunist din România). Nach Abschluss des Studiums war er von 1939 bis 1940 Forscher am Institut für Sozialwissenschaften und Doktorand an der Universität Bukarest. Zugleich begann er 1939 seine Mitarbeit bei der Fachzeitschrift Sociologia românească. 1940 schloss er seine Promotion mit einer Dissertation mit dem Titel Cauzele sociale ale răscoalei lui Horia ab, die sich mit sozialen Aufständen in der Stadt Horia befasste. Im April 1941 wurde Constantanescu wegen seiner politischen Einstellung verhaftet und zu einer zehnjährigen Haftstrafe verurteilt, die er bis August 1944 in der Haftanstalt von Caransebeș verbrachte.

Nach seiner Haftentlassung wurde er 1944 zunächst Chefredakteur und danach von 1945 bis April 1949 Direktor der Tageszeitung Scânteia, dem Zentralorgan der Kommunistischen Partei. Zugleich ar er seit März 1945 Sekretär des Parteikomitees von Bukarest.

Mitglied des Politbüros, Minister und Hochschullehrer

Auf der Nationalkonferenz (Conferința Națională), die vom 16. bis 22. Oktober 1945 stattfand, wurde Constantinescu zum Mitglied des Politbüros des ZK gewählt und gehörte diesem bis zum 3. Juli 1957 an. Zugleich wurde er Mitglied des ZK der PCR, dem er bis zum 25. Juni 1960 angehörte. Er war ferner zwischen dem 15. Juli 1947 und dem 2. Juli 1948 Generalsekretär der Kommission für die Stabilisierung und Erholung der Wirtschaft sowie zugleich vom 30. Dezember 1947 bis zum 14. April 1948 Unterstaatssekretär im Ministerium für Volksbildung.

Am 15. April 1948 wurde Constaniscu, der auch Mitglied der Journalistengewerkschaft SZP (Sindicatului Ziariștilor Profesioniști) war, zum Minister für Bergbau und Erdöl (Ministrul Minelor și Petrolului) in die Regierung von Ministerpräsident Petru Groza berufen und gehörte dieser bis zum 23. April 1949. Zugleich hatte er am 8. April 1948 die Funktion des Präsidenten der Obersten Kommission für staatliche Investitionen übernommen.

Darüber hinaus nahm er 1948 eine Professur an der Universität Bukarest an und war dort zunächst Inhaber des Lehrstuhls für dialektischen und historischen Materialismus sowie anschließend von 1950 bis 1951 Professor für Geschichte der Philosophie.

Präsident der Plankommission, ZK-Sekretär und Vize-Ministerpräsident

Daneben war Constantinecu vom 24. Januar 1950 bis zum 25. Mai 1952 Mitglied des Organisationsbüris des ZK der PMR. Des Weiteren war er zwischen dem 27. Mai 1952 und dem 20. April 1954 erstmals Mitglied des Sekretariats des ZK der PMR.


preºedinte al Comitetului de Stat al Planificãrii (23 apr. 1949–4 oct. 1955); vicepreºedinte (20 aug. 1954–4 oct. 1955 ºi 28 mart.-16 iul. 1957) ºi prim-vicepreºedinte (4 oct. 1955–28 mart. 1957) al Consiliului de Miniºtri; ministrul Învãþãmântului (24 nov. 1956–16 iul. 1957); director al Institutului de Cercetãri Economice al Academiei R.P.R. (16 iul. 1957–1958); director al Institutului de Istorie a Partidului (1958); profesor de istorie ºi economie politicã (1958–1962); director general, ºef al Departamentului ªcolilor, în Ministerul Învãþãmântului ºi Culturii (pânã la 31 mart. 1962); adjunct al directorului Institutului de Istorie a Partidului (pânã la 31 mart. 1962); ºef de secþie la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ (31 mart. 1962–1965); profesor de istorie la Institutul de Perfecþionare a Cadrelor Didactice Bucureºti (1962–1965); adjunct al ministrului Învãþãmântului (din 27 sept. 1965); profesor de istorie la Facultatea de Filozofie a Universitãþii din Bucureºti (din 30 ian. 1969); ministrul Învãþãmântului (19 aug. 1969–28 febr. 1970); rector al Academiei de ªtiinþe Social-Politice „ªtefan Gheorghiu“ (1970–18 oct. 1972); preºedinte al Academiei de ªtiinþe Sociale ºi Politice (18 oct. 1972–1 ian. 1973); preºedinte al Consiliului Economic (din 18 oct. 1972); vicepreºedinte al Consiliului de Stat (24 nov. 1972–30 mart. 1974); preºedinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activitãþii Economice ºi Sociale (30 dec. 1972–30 mart. 1974); membru al Academiei R.S.R. (1 mart. 1974).

Auf dem zehnten Parteitag der PCR vom 6. bis 12. Oktober 1969 wurde Constantinescu abermals Mitglied des ZK und gehörte diesem nunmehr bis zu seinem Tod am 18. Juli 1974 an. Daneben war er zwischen März 1970 und seinem Tod am 18. Juli 1974 Kandidat des Exekutivkomitees des ZK der PCR. Zugleich war er von November 1972 bis zu seinem Tod abermals Mitglied des Sekretariats des ZK der PCR.


Lucrãri: Cauzele sociale ale rãscoalei lui Horia, 1940; Patria ºi Patriotismul, 1946; Drumul lui Leon Blum, 1947; Acþiunea legii valorii în condiþiile regimului de democraþie popularã, 1953; Cercetãri sociologice contem - porane, 1966; Capitalul. De ce critica eco - nomiei politice?, 1967; Sociologia dezvoltãrii. Referatul de la Evian, 1968; Documente ºi mãrturii. 1918, 1968; Sociologia generalã. Probleme, ramuri, orientãri, 1968; Din istoria Transilvaniei (coordonator), Editura Academiei R.S.R., vol. I-II, 1959–1963; Destrãmarea monarhiei austro-ungare. 1900–1918 (coordo - nator), Editura Academiei R.S.R., 1964; Desãvârºirea statului naþional unitar român (coordonator), 1968; Istoria României. Compendiu (coordonator), 1971; Introduction à l'historiographie roumaine jusqu'en 1918 (colaborator), 1964; Sur quelques problèmes d'histoire (colaborator), 1966; Problems of History and of Social Theory (colaborator), 1970; Études ïhistoire transylvaine, Editura Academiei R.S.R., 1970; Cercetãri sociologice: 1938–1971, Editura Academiei R.S.R., 1970; Etudes d'histoire contemporaine de la Roumanie (colab.), vol. I-II, 1970–1971; Istoria învãþãmântului în România (colab.), 1971. Deputat în Adunarea Deputaþilor, ales în circ. elect. Covurlui (1946–1948); deputat în M.A.N., ales în circ. elect.: Galaþi-Est, jud. Galaþi (1948–1957), Clinicile Universitare, reg. Cluj (1957–1961) ºi (1970–18 iul. 1974); preºedinte al Comisiei pentru afacerile externe a Adunãrii Deputaþilor (1946–1948); preºedinte al M.A.N. (30 mart.-18 iul. 1974). Distincþii: Ordinul „Coroana României“ în grad de Mare Ofiþer (1947); Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa I (1948); Ordinul „Meritul Cultural“ clasa I (1949); „Ordinul Muncii“ clasa I (1949); Ordinul „Apãrarea Patriei“ clasa I (1949); Titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ ºi Medalia de Aur „Secera ºi Ciocanul“ (1971).

S. 175-177